Ce să faci când copilul tău este perfecționist
Poate ai auzit un părinte spunând cu mândrie ceva de genul: „Fiul meu a stat treaz toată noaptea și-și face proiectul de târg științific corect. Este un pic perfecționist!” Dar orice părinte care crede că perfecționismul este un simbol de statut probabil că nu înțelege că perfecționismul este o problemă serioasă. Dacă crești un perfecționist, probabil că ai văzut direct cât de dificil poate fi. Ziarele rupte, nopțile târzii și episoadele de plâns sunt doar câteva dintre comportamentele la care ai putea fi martor la un perfecționist în devenire. Indiferent dacă copilul tău se topește ori de câte ori face o greșeală pe terenul de atletism sau își petrece ore întregi în fiecare zi încercând să-și facă un selfie perfect, perfecționismul afectează viața copiilor. Și când nu este verificat, poate avea consecințe pe termen lung.
Ce este perfecționismul?
Este bine ca copiii să aibă așteptări mari de la ei înșiși. Dar dacă se așteaptă ca totul să fie perfect, nu vor fi niciodată mulțumiți de performanța lor. Perfecționiștii își stabilesc obiective nerealiste. Apoi, ei pun o presiune enormă asupra lor pentru a încerca să-și atingă obiectivele. Ei se angajează în gândirea totul sau nimic. Indiferent dacă obțin 99 în loc de 100 la un test de matematică sau ratează una din 10 lovituri greșite, perfecționiștii își declară performanța un eșec lamentabil atunci când nu își ating obiectivele. Când reușesc, se luptă să se bucure de realizările lor. Adesea își atribuie realizările cu noroc și își fac griji că nu vor putea să reproducă rezultatele sau să-și mențină nivelul de succes.
Tipuri de perfecționism.
Unii cercetători cred că este posibil să fii un perfecționist adaptativ, ceea ce înseamnă că așteptările ireal de mari ale unui copil le-ar putea servi bine în viață. Dar alți cercetători susțin că adevăratul perfecționism este întotdeauna dăunător. Cercetătorii au identificat, de asemenea, trei tipuri distincte de perfecționism:
- Perfecționiști orientați spre ceilalți: stabiliți standarde nerealiste pentru alți oameni
- Perfecționiști orientați spre sine: au așteptări nerealiste pentru ei înșiși
- Perfecționiști prescriși din punct de vedere social: crede că alți oameni, cum ar fi părinții sau antrenorii, au așteptări nerealiste de la ei
Toate cele trei tipuri de perfecțiune pot fi dăunătoare pentru bunăstarea copilului.
Simptome.
Semnele de avertizare ale perfecționismului variază în funcție de vârsta copilului și de tipul de perfecționism pe care îl experimentează. Dar, în general, simptomele perfecționismului pot include:
- Dificultate la finalizarea sarcinilor, deoarece munca nu este niciodată „suficient de bună”
- Anxietate ridicată în jurul eșecului
- Sensibilitate ridicată la critică
- Toleranță scăzută la frustrare atunci când se comite o greșeală
- Amânare pentru a evita sarcinile dificile
- Autocritic, conștient de sine și ușor de jenat
- Probleme cu luarea deciziilor sau prioritizarea sarcinilor
- Foarte critic cu ceilalți
Factori de risc.
Oamenii de știință cred că există mai mulți factori care pot contribui la perfecționismul la copii.
- Presiuni academice: Copiii s-ar putea teme că o medie mai puțin decât perfectă sau notele la teste mai puțin decât perfecte le vor sabota eforturile de a intra la o facultate bună. Alții încearcă să fie perfecți pentru a putea obține burse. Acele presiuni academice îi pot face să simtă că trebuie să fie perfecți pentru a ajunge oriunde în viață.
- Factori biologici: Cercetările arată că perfecționismul este strâns legat de anumite boli mintale, cum ar fi tulburarea obsesiv-compulsivă și tulburările alimentare. Acest lucru îi face pe oamenii de știință să creadă că poate exista o componentă biologică a perfecționismului.
- Dorința de a fi pe plac: Unii copii doresc să câștige admirație și afecțiune, arătând că pot fi perfecți în orice fel. Acest lucru poate proveni din dorința de a reduce stresul unui părinte sau poate fi singurul mod în care un tânăr știe cum să atragă atenția.
- Valoare de sine scăzută: copiii care se simt prost cu ei înșiși pot crede că sunt la fel de buni ca realizările lor. Perfecționiștii tind să se concentreze pe greșelile lor și să-și minimizeze realizările, ceea ce îi împiedică să se simtă vreodată suficient de bine.
- Influențe parentale: Lăudându-ți copilul pentru că este cel mai deștept copil din întreaga școală sau pentru că a reușit fiecare aterizare în gimnastică, l-ar putea face să creadă că greșelile sunt rele. Ei pot crede că trebuie să reușească cu orice preț.
- Părinți care sunt perfecționiști: părinții care sunt perfecționiști sunt mai susceptibili de a crește copii care sunt perfecționiști. Acest lucru poate proveni din comportamentul învățat dacă un copil este martor la căutarea perfecțiunii a unui părinte sau poate reflecta, de asemenea, o dispoziție genetică.
- Senzaționalismul succesului și al eșecului: de la sportivi de elită până la cel mai recent star pop, mass-media prezintă adesea oamenii ca fiind perfecți. În același timp, alte povești mediatice senzaționalizează modul în care o greșeală a determinat pe cineva să devină un eșec total. Aceste povești media îi pot convinge pe tineri că trebuie să fie perfecți în tot ceea ce fac.
- Traumă: experiențele traumatice îi pot face pe copii să simtă că nu sunt iubiți sau că nu vor fi acceptați decât dacă sunt perfecți.
Pericole potențiale ale perfecționismului.
A fi perfecționist nu îl va face pe copilul tău să se ridice la vârf. De fapt, perfecționismul poate avea efectul opus. Anxietatea legată de greșeală îi împiedică pe unii perfecționiști să reușească. Frica lor de eșec îi împiedică să încerce lucruri noi. Copiii care sunt perfecționiști își maschează adesea durerea și frământările. Se simt obligați să pară perfecți în exterior și, în consecință, mulți dintre ei suferă în tăcere atunci când apar probleme. Perfecționiștii au un nivel mai ridicat de stres. Deoarece perfecționiștii se simt obligați să evite greșelile, se află tot timpul sub un nivel ridicat de stres. Și prea mult stres poate fi rău pentru sănătatea fizică și emoțională a unei persoane. Perfecționismul poate duce la probleme de sănătate mintală. Perfecționiștii pot prezenta un risc mai mare de depresie, anxietate și alte probleme de sănătate mintală.
Cum să abordezi perfecționismul.
Dacă observi semne de avertizare că copilul este un perfecționist în devenire, există câteva lucruri pe care le poți face pentru a ajuta.
- Ajută-ți copilul să dezvolte o stima de sine sănătoasă. Încurajează-ți copilul să se angajeze în activități care îl ajută să se simtă bine despre cine este, nu doar despre ceea ce realizează. Voluntariatul, învățarea lucrurilor noi și implicarea în eforturi artistice sunt doar câteva modalități de a-ți ajuta copilul să dezvolte o stimă de sine mai sănătoasă.
- Ajută-ți copilul să identifice ceea ce poate controla și ce nu poate. Indiferent dacă dorește să fie cel mai bun jucător de baschet din întreaga școală sau să treacă cu succes la fiecare examen de biologie, spune-i clar că nu poate controla multe dintre circumstanțele care influențează succesul, cum ar fi cât de greu face profesorul testele sau cât de bine își face testele. Dar își poate controla propriul efort.
- Model de vorbire personală sănătoasă. Învață-ți copilul să folosească auto-compasiunea spre deosebire de autocritică. Spune lucruri precum: „Am uitat să merg la bancă azi înainte să se închidă. Voi încerca să mă descurc mai bine mâine” sau „Nu am fost atent la aragaz și am ars cina. Voi găsi altceva să mâncăm și voi fi mai atentă data viitoare”.
- Monitorizând așteptările. Asigură-te că nu pui presiune asupra copilului pentru a fi perfect. Creează așteptări mari, dar rezonabile. Și monitorizează-ți așteptările în timp pentru a te asigura că nu te aștepți prea mult de la copilul tău. Dacă nu reușeste să atingă obiectivele sau vrea să renunțe la încercarea de a atinge aceste obiective, este posibil să te aștepți prea mult de la copil.
- Laudă eforturile copilului, mai degrabă decât rezultatul. Evită să-ți lauzi copilul pentru că a obținut 10 la un test de ortografie. În schimb, laudă-l pentru că a studiat din greu. De asemenea, laudă-l pentru că i-a tratat pe ceilalți cu bunătate sau pentru că este un bun prieten. Precizează-i că realizările nu sunt singurul lucru important în viață.
- Stabilește-ți obiective realiste cu copilul tău. Vorbește cu copilul tău despre obiectivele pe care vrea să le atingă. Dacă aceste obiective necesită perfecțiune, vorbiți despre pericolele stabilirii unor obiective nerealist de înalte și ajută-l să-și stabilească obiective mai realiste.
- Împărtășește povești despre propriile eșecuri. Spune-i copilului tău clar că nu ești perfect. Spune-i despre momentul în care nu ai obținut un loc de muncă sau când ai picat un test. Explică-i cum ai făcut față eșecului.
- Învață-l abilități sănătoase de adaptare. Deși eșecul este incomod, nu este intolerabil. Învață-ți copilul cum să facă față dezamăgirii, respingerii și greșelilor într-un mod sănătos. Să vorbești cu un prieten, să scrii într-un jurnal sau să desenezi o imagine sunt doar câteva abilități de adaptare care l-ar putea ajuta să-și facă față sentimentelor.
Când să soliciți ajutor profesional.
Fii atent la semne că perfecționismul copilului tău cauzează probleme sociale. De exemplu, dacă copilul tău refuză să socializeze pentru că caută să obțină o notă perfectă sau plânge de fiecare dată când nu primește 10 la clasă, viața lui socială va avea probabil de suferit și ar putea avea nevoie de ajutor profesional. Dificultățile educaționale sunt un alt semn de avertizare că copilul ar putea beneficia de la discuția cu un profesionist în sănătate mintală. De exemplu, dacă copilul nu poate finaliza proiecte pentru că consideră că munca lui nu este suficient de bună sau dacă rupe hârtiile ori de câte ori greșește, poate fi necesar ajutor profesional. Dacă ești îngrijorat că copilul este un perfecționist, discută cu medicul primar al copilului. Discută semnele pe care le vezi și cum afectează aceste probleme viața copilului. Un medic poate trimite copilul la un profesionist în sănătate mintală pentru o evaluare. Dacă tratamentul este justificat, copilul poate beneficia de terapie pentru a-și reduce perfecționismul și anxietatea.