Copiii mici au nevoie de cărți și multă conversație
S-a dovedit că rezultatele învățării în primii 2-3 ani de viață au un impact imens asupra realizărilor educaționale continue ale copiilor. Cei mici cu vârsta de 2 ani care se află în spatele semenilor lor în capacitate intelectuală pot fi incapabili să înțeleagă fără intervenții specifice, potrivit cercetătorilor în educația timpurie. De fapt, există dovezi care sugerează distanța dintre abilități. Aceste tendințe au fost identificate de profesorul Collette Tayler, care conduce cel mai extins studiu care a avut vreodată loc despre impactul și eficacitatea educației și îngrijirii timpurii a copilăriei.
Începând cu 2010, studiul E4Kids a urmat 2498 de copii din medii precum creșe de zi, grădiniță, preșcolar și familie, măsurând progresul lor față de variabile atât în programele de îngrijire, cât și în situația familială a fiecărui copil. Profesorul Tayler spune că educația copiilor foarte mici este un subiect de „miză mare” în legătură cu care oamenii pot avea păreri puternice, adesea nefiind susținuți de altceva decât de opinie.
Dezvoltarea unor programe eficiente
„Obiectivul acestui studiu lung și relativ mare a fost să producă câteva dovezi autentice, bazate pe cercetare, pentru a informa procesul decizional la nivelul politicii publice, dar și pentru a sprijini profesioniștii din perioada fragedă a dezvoltării unor programe eficiente”, spune ea.
Datele statistice arată că puțin peste jumătate din copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 4 ani participă la un program de educație și îngrijire și că 96% din copiii între 3 și 8 ani participă la o formă de învățare informală la domiciliu, care implică în mare parte activități de citire. Profesorul Tayler spune că există dovezi că realizările de învățare la vârsta de 5 ani sunt un bun predictor al abilităților de citire și numerație atunci când acești copii sunt testați la vârsta de 8, 10 și 12 ani. Dar tot ea spune că acum există dovezi că realizarea intelectuală și de învățare la copiii cu vârste de 2 sau 3 ani corelează foarte mult cu realizările ulterioare și că se deschid decalaje între colegii de la acea vârstă, fără intervenția timpurie a experților.
Testarea dezvoltării intelectuale a copiilor de 2 și 3 ani nu este o sarcină simplă, însă profesorul Tayler spune că există câteva semnale clare legate de vocabularul, înțelegerea, raționamentul și viteza de procesare a informațiilor care pot fi utilizate pentru a evalua realizarea generală a unui copil în raport cu semenii lor.
Legătura cu statutul socio-economic
Una dintre cele mai concrete concluzii ale studiului este că cercetătorii au reușit să creeze o corelație directă între abilitățile copiilor de 2 și 3 ani, precum și situația socio-economică atât a familiei copilului, cât și a locației îngrijirii. „S-ar putea să nu fie o surpriză, dar acum putem spune cu siguranță că familiile cu SES (statut socio-economic) mai scăzute au mult mai multe șanse să aibă copii care la 2 sau 3 ani nu se descurcă la fel de bine ca și copiii de aceeași vârstă din medii SES mai mari”. Indicatorii SES scăzut în scopul studiului au fost familiile în care exista un singur părinte sau un singur venit parental, în care părinții aveau dreptul la un card de îngrijire medicală sau care aveau venituri sub medie ale gospodăriei. „De asemenea, s-a dovedit că realizarea educațională a părinților joacă un rol important în determinarea rezultatelor pentru copiii mici, cu copiii părinților cu grade terțiare mult mai probabil să realizeze la capătul superior al evaluărilor decât copiii părinților cu studii educaționale mai scăzute.”
Când sunt luate în considerare împreună, aceste două constatări – ale impactului SES familial și a nivelurilor educaționale ale părinților asupra realizării – sunt semnificative în ceea ce privește echitatea socială. „Aceste descoperiri ne spun că trebuie să ne deplasăm rapid pentru a interveni atunci când învățarea copiilor foarte mici nu este ceea ce ar trebui să fie, dacă dorim ca societate să evităm să perpetuăm un ciclu de dezavantaj”. Profesorul Tayler spune că noțiunea de „îndemânare începe abilitatea” este una care poate ajuta la explicarea impactului realizării unui copil asupra învățării ulterioare.
Schimbarea este realizabilă
„Putem vedea praguri de capacitate, dacă vrei, și compunerea rezultatelor. Copiii se bazează pe cunoștințele anterioare pe măsură ce se dezvoltă. Dacă nu realizează anumite repere, în domenii cum ar fi dobândirea limbii, atunci există fundamente slabe pentru învățare ulterioară, iar progresul se oprește dacă nu există intervenție”.
Cu toate acestea, pentru copiii cu abilități mai mici decât era de așteptat la vârsta de 2 sau 3 ani, schimbarea este ușor realizabilă. „Rezultatele studiilor noastre experimentale realizate arată că, în loc să mențină doar o rată standard de creștere a rezultatelor, programele educaționale bine concepute și specifice pot face o diferență pozitivă, conducând la rezultate îmbunătățite pentru acești copii și la închiderea lacunelor în rate de realizare. „Descoperirile noastre sugerează importanța dezvoltării limbajului și gândirii copiilor, în special pentru cei care demonstrează performanță scăzută.
„Construirea vocabularului, schimburi de idei și înaintarea unui limbaj între adult și copil și promovarea aspectelor expresive ale limbajului copiilor, sunt toate strategii dovedite că funcționează și care trebuie puse în aplicare atunci când copiii mici rămân în urmă. Doar plasarea acestor copii în programe de „joacă ca de obicei” pare problematică pentru progresul lor continuu”. Profesorul Tayler spune că schimbarea pozitivă a traiectoriei copiilor cu risc s-a dovedit a fi realizabilă. „Lacunele în ceea ce privește rata de realizare au fost reduse cu succes atunci când intervențiile bazate pe dovezi și programele individualizate sunt introduse în anii dinainte de școală.”
