De ce ajutorul de acasă este bun pentru copii
Data viitoare când copilul tău se va plânge de treburile casnice, spune-i că este pentru binele lui. Acordarea de sarcini semnificative pentru gospodărie și autonomia pentru a le finaliza pot fi esențiale pentru a-i face mai rezistenți și mai capabili în viața ulterioară. Dar le oferim suficiente oportunități pentru a se simți utili sau le lăsăm pe raft, învelite în vată? În ceea ce promite să fie cel mai mare sondaj online despre ceea ce fac copiii de fapt pentru a-și ajuta familiile, cercetătorii au întrebat copiii cum se simt cu adevărat în legătură cu treburile gospodărești. Sondajul s-a bazat pe o versiune extinsă a sondajului privind fericirea din 2015 a programului care a atras aproape 20.000 de respondenți. Rezultatele ar putea duce la noi recomandări cu privire la modul în care părinții, profesorii și serviciile comunitare se pot angaja mai bine cu copiii în construirea rezilienței personale, având în vedere că „ajutorul necesar” poate favoriza stima de sine. „Vrem să aflăm dacă munca din jurul casei și a familiei îi ajută pe copii să-și construiască respectul de sine și rezistența, întrebându-i pe copii ce fac, cum se simt în a face acel lucru, dacă treburile sunt direcționate sau conduse de sine, și ce fel de satisfacție experimentează prin a contribui”. Întrebându-i pe copiii înșiși, nu numai că putem afla ce se întâmplă în familii, dar și putem descoperi posibilități alternative bazate pe ceea ce spun copiii.”
O vedere în reziliența familiei
Proiectul ar putea oferi, de asemenea, o perspectivă asupra rezilienței familiei. „Există dovezi despre contribuția pe care copiii o pot aduce la pregătirea și recuperarea în zonele afectate de dezastre. Având în vedere oportunitatea, copiii pot aduce o contribuție semnificativă la reziliența familială și comunitară”. Ideea că este important să favorizăm capacitatea unui copil de a-i ajuta pe ceilalți se întoarce la cercetările de ultimă generație publicate în anii ’70 cu privire la impactul Marii Depresii asupra familiilor din SUA, care au sugerat ca mulți copii pot să prospere când viața devine dificilă. Analizând datele sondajului longitudinal, sociologii au descoperit că, în rândul familiilor lovite de sărăcie în Marea Depresiune, oamenii care au fost copii mici în acea perioadă și deci în totalitate dependenți de adulți, s-au străduit de-a lungul vieții lor ulterioare pentru a-și depăși circumstanțele.
Dar a descoperit că acei copii cu vârsta cuprinsă între 9 și 10 ani când depresia a lovit și a aruncat familiile în sărăcie, în schimb, s-au descurcat mai bine mai târziu în viață. Este important să-și fi depășit colegii ale căror familii fuseseră lipsite de depresie. Proiectul a teoretizat că acești copii au beneficiat de stimă de sine sporită, prin faptul că au trebuit să-și „suflece mânecile” și să ajute.
Studiul longitudinal de 698 de copii născuți în 1955 a continuat mai departe și a urmărit participanții până la 40 de ani, descoperind că cei care s-au dovedit rezistenți în fața greutăților din viața lor timpurie au avut de asemenea tendința de a fi cei care au fost implicați activ în „ajutorul necesar” în timpul copilăriei mijlocii și adolescenței.
Dar, dacă nevoia de ajutor ajută la crearea stimei de sine și a rezilienței, ce se întâmplă atunci cu copiii acum, când cei mai mulți se bucură de un nivel de viață la care copiii Depresiei ar fi putut doar să viseze? Trebuie să oferim mai multe oportunități copiilor pentru a se simți utili și demni? Câtă responsabilitate este prea multă?
Schimbarea timpilor
Experții în bunăstarea copilului se tem că micii copii moderni ar putea avea lacune mari a valorii de sine care provine din a oferi ajutor pentru alții. Ei observă că în trecut familia era o unitate economică în care toată lumea avea nevoie să lucreze și să contribuie la menținerea mâncării pe masă. Însă în urma revoluțiilor tehnologice și digitale, familiile sunt acum unități ale „consumului pasiv”. Experții sugerează că micii copii moderni ar putea risca să piardă o parte din rezistența care pare să fie utilă când îi ajută pe ceilalți. „Schimbarea istorică a familiilor este foarte clară. Când familia era o unitate economică, copiii erau o parte importantă din ea. Dar acum, în societatea noastră de consum, copiii au doar un rol minor în ceea ce privește contribuția la gospodărie”. „Psihologia pozitivă vorbește de reziliență, fiind legată de factori precum faptul că fac parte din ceva mai mare decât ei înșiși, ca antidot al pasivității care provine dintr-o societate de consum. Ipoteza este că, prin promovarea ajutorului necesar și contribuind la bunăstarea celorlalți, am putea fi capabili să îi ajutăm pe copii să-și construiască propria identitate. „De aceea avem nevoie de cercetări contemporane ca aceasta pentru a-i întreba pe copii ce fac în viața lor de zi cu zi. Momentan nu știm cum funcționează familiile contemporane în acest sens”.
Ar fi interesant, de exemplu, să știm dacă copiii primesc în mod obișnuit bani de buzunar pentru a face treburi în jurul casei și dacă acești bani de buzunar îi motivează sau dacă obțin satisfacții din simplul ajutor.
Mare audiență online
Ideea din spatele cercetării copiilor cu privire la fericirea lor a fost la început o inițiativă unică în 2015, care a avut loc în timpul vacanțelor școlare. În loc să îl ignore, programul a decis să utilizeze interactivitatea online a publicului său pentru a le analiza și raporta rezultatele. Au fost covârșitor de mulți. „Ideea a fost să facem din sănătatea mentală un lucru pozitiv despre care să vorbească și copiii, deoarece, de obicei, sănătatea mentală este un subiect destul de dificil”. „Speram să obținem 8000 de răspunsuri, dar am primit mai mult decât dublu și cred că asta se datorează faptului că cei mici au fost foarte încântați să dea feedback.” Printre rezultatele sondajului, peste jumătate dintre respondenți au raportat că se simt aproape întotdeauna fericiți, iar un sfert a raportat că este îngrijorat tot timpul cu privire la viitor și la familiile lor. Două treimi au raportat că au suferit o intimidare, iar 15 la sută au raportat adesea că nu se simt apreciați. Rezultatele i-au intrigat pe experți și echipa lor. Aceștia au recunoscut imediat imensul potențial generat de sondaj, mai ales dacă s-ar putea adăuga doar mai multă rigoare, precum căutarea informațiilor demografice din partea copiilor. De exemplu, informații precum localizarea codului poștal putea indica starea socio-economică. Când s-a propus colaborarea, aceasta a dus la derularea unui sondaj extins la fiecare doi ani. Ca parte a dezvoltării ulterioare a sondajului, echipa va găzdui sesiuni de ateliere cu copiii de la școlile participante și cluburile sportive, pentru a-i implica în calitate de co-cercetători, cerându-le ce întrebări trebuie să pună cercetătorii și obținând ajutorul lor în interpretarea rezultatelor. În loc să avem experți care să spună informații despre copii, acum putem avea copii care să spună experților ceea ce cred ei, iar acest lucru ar putea fi un instrument puternic pentru ca factorii politici să ia la cunoștință ce spun copiii. Cercetătorii din domeniul sănătății nu pot visa decât la tipul de răspuns generat de sondaj, deoarece nivelul de acces pe care îl au este extraordinar.
„Colaborarea oferă o oportunitate excelentă de a înțelege viața copiilor. Copiii au o perspectivă unică și valoroasă, diferită de cea a adulților, dar adesea nu sunt ascultați”. Într-o cercetare recentă cu copiii de școală despre modul în care credeau că s-a schimbat copilăria în comparație cu generațiile anterioare, rezultatele au fost surprinzătoare când copiii s-au plâns că părinții lor au acordat mai multă atenție telefoanelor, tabletelor sau calculatoarelor decât copiilor lor.
„În calitate de cercetători în domeniul sănătății copilului, ne putem concentra prea mult pe ceea ce fac copiii, în loc să-i întrebăm pe copii ce fac adulții. Când mi-au spus că părinții au fost mereu pe dispozitive și gadget-uri, ne-am gândit „da, desigur”, dar abia atunci am realizat cât de des ni se întâmplă să procedăm la fel”.
Întrebarea de acum este cum cred copiii că pot să ajute? Răspunsurile lor ne pot surprinde în mod similar.
