Modalități eficiente de a opri copiii care plâng
Una dintre cele mai mari probleme de comportament ale copiilor este cum plânsul. La fel ca zgomotul de pe o tablă scrijelită, scâncetul este unul dintre acele sunete care îți atrag instantaneu atenția – și îți zguduie nervii. (Un studiu a dovedit chiar că plânsul este unul dintre cele mai disturbante sunete cunoscute de om – lucru pe care părinții îl știau deja din experiența) Poate tocmai de aceea copiii par aproape programați genetic pentru a-l putea face în mod natural, așa cum peștii știu a înnota. Vestea bună este că părinții pot influența cu siguranță acest comportament provocator. De asemenea, merită să ținem cont de faptul că plânsul devine mult mai puțin frecvent pe măsură ce copiii cresc. Este rar să vezi că un școlar mai în mare recurge la tânguire (plânset), mai ales atunci când părinții transmit în mod constant și plin de dragoste mesajul potrivit căruia plânsul nu va fi tolerat sau ca nu e o modalitate eficientă de a se exprima. Modul în care reacționăm și ce spunem pentru a-i redirecționa pe copiii noștri poate face o diferență uriașă dacă recurg sau nu la plâns când sunt nemulțumiți sau frustrați. Iată câțiva pași pe care îi poți face acum pentru a reduce durerea copilului tău.
Strategii inteligente pentru a opri plânsul la copii
Reglează-ți reacția după modul în care vezi că sună.
Părinții copiilor de vârstă școlară trebuie să înțeleagă că copiii nu folosesc plânsul din dorința de a-i înnebuni în mod deliberat. O fac pentru a-și exprima frustrarea sau pentru că vor să fie auziți. Când copiii își exprimă nevoile și doresc, este de fapt o parte normală a dezvoltării și este un lucru bun.
Ia în considerare ceea ce poate declanșa acest comportament.
Copilul tău plânge când a avut o zi deosebit de aglomerată? Sau când îi este foame sau obosit sau nu a avut destul timp cu tine? Sau au existat schimbări în viața sa la o scară mai mare, cum ar fi o nouă soră sau o problemă la domiciliu sau la școală? Apoi, ia în considerare unele ajustări ale rutinelor sale care ar putea ajuta la frânarea plictiselilor și a altor comportamente negative. Încearcă să petreci ceva timp cu copilul doar să stai să citești, să călărești biciclete sau să gătești împreună.
Imită-i strigătele.
Este posibil ca copilul tău să nu-și dea seama că tânjește (acest lucru este valabil mai ales pentru copiii mai mici). Atrage-i atenția asupra comportamentului său, demonstrându-i cum sună. Poți folosi și umorul aici, spunând ceva de genul: „Cum ar fi dacă adulții ar fi plâns despre lucruri pe care uneori nu doreau să le facă, cum ar fi mersul la muncă sau când sunt prea obosiți să curețe casa?” Apoi arată-i copilului tău cum sună. Dar ai grijă să nu te amuzi prea tare – ideea este să-i arăți cum sună, nu să-i iei în derâdere sentimentele.
Lasă-i de înțeles că plânsul nu este acceptabil.
Copilul tău trebuie să știe că plânsul nu trebuie folosit pentru a se exprima. Așa cum l-ai învățat când era mic că nu este acceptabil să lovească atunci când nu i-a ieșit ceva cum voia, poți să-i explici acum că plânsul este neplăcut și nu-l va ajuta să obțină niciodată ceea ce dorește. Spune-i clar și calm că nu vei asculta ce are de spus până nu va fi capabil să spună ce vrea pe un ton de voce normal.
Nu te lăsa să te vadă iritat, afectat.
Aplică aici un pic de disciplină Zen și rămâi liniștit când copilul începe să plângă tânguit. Mai știi când copilul tău era mic și a căzut, iar apoi ți-a urmărit reacția pentru a decide cât de supărat ar trebui să fie? Același principiu se aplică aici. Dacă copilul tău te vede afectat de neastâmpărul lui – și chiar mai rău, oferindu-i ceea ce dorește atunci când plânge – atunci va învăța măsurile din reacția ta.
Nu renunța ușor, nu te lăsa înduplecat, afectat.
Ar fi mai ușor să-i dai copilului acel pachet de bomboane sau jucării râvnite pentru a opri plânsul, văicăreala ? Da. Dar ar fi o greșeală certă și ar fi o modalitate sigură de a-ți încuraja copilul să folosească din nou metoda greșită data viitoare când vrea ceva.
Fii consecvent.
A nu fi consecvent este una dintre greșelile comune pe care le fac părinții atunci când își disciplinează copiii. Nu pune în aplicare regula „fără văicăreli” într-o singură dată și apoi să renunți la a o mai aplica. Când ești inconsecvent, diluezi mesajul potrivit căruia urletul nu trebuie folosit și este ceva pe care nu îl vei tolera.
