A fi elev în timpul COVID19
O nouă expoziție online de fotografii explorează experiența de viață și învățare a studenților în timpul pandemiei COVID-19.
COVID-19 a influențat profund atâtea aspecte ale vieții noastre. Au existat pierderi masive de locuri de muncă, rafturi golite ale supermarketurilor, distanțarea socială obligatorie și instituțiile de învățământ și-au închis ușile. Mulți studenți/elevi din întreaga lume se confruntă cu un stres considerabil ca urmare a transformării modului în care sunt învățați și a fricii de un viitor incert, în timp ce părinții lor jonglează cu munca, finanțele și responsabilitățile familiale. Aflăm multe despre știrile despre impactul pandemiei asupra numărului internațional de studenți/elevi, a fondurilor universitare și a economiei generale, dar nu auzim la fel de mult de la studenți/elevi în legătură cu modul în care COVID-19 le-a influențat viața.
În mijlocul unei pandemii, cursanții au realizat un proiect de cercetare vizuală la nivel de clasă bazat pe o metodă numită photovoice, captând mediul și experiențele lor în timpul COVID-19 prin fotografii și text descriptiv. În urma proiectului, au apărut trei teme esențiale: anxietate, precaritate și recunoștință.
Anxietate și „noul normal”
Mulți elevi au reflectat asupra modului în care se confruntă cu sentimentul de copleșit și frustrat pe măsură ce se adaptează la noul normal. Pe măsură ce cursurile s-au mutat online provocând anxietate pentru unii, rutinele monotone și faptul că sunt acasă au dus la lupte cu autoreglarea, ținând pasul cu conținutul și simțindu-se izolat de colegi sau de alții. Imaginile orarelor, orelor și tehnologiei apar în mod proeminent, cu multe dificultăți de documentare în studiu, în timp ce se ocupă de alte stresuri COVID-19, cum ar fi actualizările sumbre ale lumii, acumularea de panică și teama de ceea ce s-ar întâmpla cu ei înșiși, precum și cu familia și prietenii lor. Un elev a trimis o fotografie a rafturilor goale din supermarket – exemplificând tulburarea bruscă pe care o întâmpină toată lumea de la izbucnirea acestui roman coronavirus în societatea noastră. Rutinele vieții care fuseseră brusc întrerupte.
Pe măsură ce amenințarea COVID-19 s-a răspândit în întreaga planetă, toată lumea părea să nu aibă cum să își continue viața de zi cu zi, iar oamenii se aflau în diferite etape de adaptare la noua lor realitate. Alte fotografii și subtitrări evidențiază îngrijorarea că COVID-19 exacerbează inegalitățile sociale și economice, inclusiv lipsa de adăpost, în timp ce alții au povestit despre elevii/ studenții internaționali care se confruntă cu îngrijorări legate de rasism și dacă se vor întoarce acasă.
A te simți precar
Precaritatea este experimentată diferit în funcție de condițiile de viață și sociale ale unui student/elev. Mai multe imagini evidențiază întreruperea bruscă a rutinei normale prin disponibilitatea fluctuantă a produselor precum hârtia igienică, alimentele congelate și medicamentele. Precaritatea financiară a fost explorată pe măsură ce s-a discutat despre pierderea muncii ocazionale și cu fracțiune de normă, cu efectul său asupra instabilității locuințelor, plata chiriei și situațiile lor viitoare de locuință. Un student a trimis o fotografie a unui ecran improvizat de confidențialitate și carantină pe care l-au confecționat dintr-un cadru de pat și cearșafuri vechi, cu legenda: „Un prieten a trebuit să se întoarcă în mod neașteptat în țara sa de origine și nu a putut găsi unde să stea pentru cele 14 zile de auto-izolare la un buget redus. Eu și cei doi colegi de casă ai lui i-am dat camera de zi pentru a-l ajuta atât pe el, cât și pe noi, cu chirie, întrucât toți ne pierdusem slujbele”.
Multe imagini prezintă spații de lucru partajate acasă, pline de tehnologii de comunicare. Dependența bruscă de semnalele de internet și telefoane mobile pentru productivitate și conexiune socială însoțește preocupările legate de stabilitatea și fiabilitatea acestor legături online.
Potrivirea a patru persoane și până la șase laptopuri pe o masă mică de salon este strânsă, potrivit unui alt student, deoarece „Zoom, Skype și scriem în noua realitate COVID-19”. Trecerea bruscă la online pentru un grup de patru studenți postuniversitari a dus la multe conversații despre ceea ce pierduseră prin faptul că nu mai puteau să se angajeze în tutoriale, seminarii și întâlniri față în față. Sentimentul de student/elev în acest spațiu nou se simte în anumite privințe incluziv, dar și izolat și separat de rețelele lor obișnuite de sprijin și de comunitate. Aceste incertitudini prezintă provocări pentru unii, în timp ce alții și-au creat propria stabilitate cu orare, spații de lucru personale și conexiuni cu cei dragi.
Un focus pe gratitudine
În ciuda circumstanțelor, recunoștința este o temă recurentă pe tot parcursul proiectului. Elevii sunt recunoscători pentru tehnologie, rețelele sociale de susținere, mediul natural și au apreciat flexibilitatea de a renegocia timpul lor. Tehnologia le permite să mențină conexiuni și să susțină cursurile. Oferirea și primirea de asistență altora, în ciuda distanței fizice, a creat un nou sentiment de incluziune socială și mulți au fost recunoscători pentru spațiul în aer liber și natură. Mulți au comunicat că sunt recunoscători și pentru familie și prieteni. Timpul câștigat prin pierderea locurilor de muncă a fost petrecut atât cu ei, cât și cu prietenii, animalele de companie și natura. Un alt student era într-o fugă (socială) când a dat peste un mesaj de cretă scris pe drum. „M-am simțit puțin emoționant când l-am văzut și, în ciuda faptului că a trebuit să mă feresc de alte persoane pentru a evita să mă aflu la mai puțin de doi metri de ele, m-am simțit puțin mai puțin singur în acel moment. A trebuit să ajung în trecut și să cer ajutor ca student și mă simt reconfortat știind că există sprijin dacă am nevoie de el”. Lucrurile mărunte (de obicei luate ca atare) sunt acum apreciate.
COVID-19 a transformat experiența studenților. I-a obligat pe elevi să se auto-reflecte și să aprecieze punctele forte în ei și în ceilalți și să dezvolte conștientizarea propriei fragilități sociale. Împărtășirea acestor cunoștințe și experiențe creează solidaritate între studenți/elevi și evidențiază provocările acestora față de universități și comunitatea largă, pe măsură ce lucrăm cu toții în vederea recuperării de la pandemia COVID-19.
