Semne de avertizare privind comportamentul normal și anormal al copilului

Copiii trebuie să încalce regulile uneori. Testarea limitelor este modul în care învață despre ei înșiși și despre lume. Consecințele pe care le oferi însă sunt cele care predau lecții importante de viață. Uneori, însă, problemele de comportament pot fi un semn al unei afecțiuni mai grave. Iată cum să spui dacă comportamentul greșit al copilului se încadrează pe tărâmul „problemelor normale de comportament”.

Semne de avertizare a problemelor de comportament. Când vine vorba de diferențierea dintre problemele normale de comportament și cele anormale, este important să știm puțin despre dezvoltarea copilului. Ceea ce este normal pentru un preșcolar nu este normal pentru un adolescent. Iată câteva semne generale de avertizare care pot indica probleme de comportament mai grave.

Lupta pentru a gestiona emoțiile. Deși este normal ca preșcolarii să aibă tentative ocazionale, copiii mai mari ar trebui să poată face față sentimentelor lor într-o manieră adecvată social. Dacă copilul tău nu-și poate controla furia, frustrarea sau dezamăgirea într-o manieră adecvată vârstei, ar putea avea o problemă emoțională de bază.

Să ai un control slab al impulsului. Controlul impulsului se dezvoltă lent în timp. Copiii care devin agresivi după ce încep școala sau copiii care strigă la profesorul lor când ajung adolescenți, probabil au nevoie de ajutor pentru dezvoltarea abilităților mai bune.

Nu răspunde la disciplină. Este normal ca copiii să-și repete greșelile din când în când pentru a vedea dacă un părinte va urma disciplina. Dar, nu este normal ca un copil să prezinte în mod repetat același comportament dacă aplici o disciplină consecventă. Dacă copilul menține același comportament necorespunzător, indiferent de consecințe, ar putea fi o problemă.

Lupta în școală. Comportamentul care interferează cu școala nu este ceva care ar trebui ignorat. Acest comportament greșit poate indica o tulburare de comportament de bază. A fi trimis în afara clasei, a intra în lupte și dificultățile de a rămâne concentrat la sarcină sunt toate semnele de avertizare potențiale.

Au interacțiuni sociale dificile. Atunci când comportamentul interferează cu interacțiunea socială, acesta este un motiv de îngrijorare. Este normal ca copiii să aibă altercații cu colegii, dar dacă comportamentul copilului tău îl împiedică să aibă prieteni, aceasta este o problemă. Copiii ar trebui să poată dezvolta și menține relații sănătoase cu semenii lor.

Afișează comportamentul sexualizat. Comportamentele sexualizate care nu sunt adecvate dezvoltării sunt un semn de avertizare. De exemplu, este normal ca copiii să fie curioși de sexul opus și să vrea să știe de unde vin bebelușii. Dar comportamentul sexualizat nu ar trebui să fie niciodată coercitiv, la nici o vârstă.

Implică-te în vătămarea de sine. Oricând cineva se angajează în auto-vătămare sau vorbește despre sinucidere, trebuie să fii atent. Se lovește la cap, se arde sau se taie, sunt toate comportamente care trebuie evaluate de către un profesionist în domeniul sănătății mintale. Este, de asemenea, important să fie evaluat de un profesionist un copil care vorbește despre sinucidere.

Comportament preșcolar normal

Întrucât preșcolarii doresc independența, este normal ca aceștia să se certe și să își exercite dreptul de a spune „nu”. Ei oscilează în mod obișnuit între a arăta că este un copil mare care poate face totul de unul singur, și să redevină bebeluș pentru a declara că are nevoie de ajutor chiar și cu o sarcină simplă. Preșcolarii pot manifesta atrageri ocazionale, dar ar trebui să obțină mai mult control asupra emoțiilor și impulsurilor lor în comparație cu când erau mici. Orice atenuare în acest stadiu ar trebui să fie mai scurtă și mai puțin intensă decât în anii micuți. Copiii cu vârste între 4 și 5 ani pot prezenta o agresiune minoră, dar ar trebui să învețe mai multe despre cum să-și folosească argumentele în loc de violență. Time-out-ul este o tehnică de disciplină excelentă pentru preșcolari. Ei își doresc atenția și îndepărtarea lor din acțiune poate fi o consecință mare. Ignorarea comportamentului ușor este o altă strategie excelentă de disciplină pentru preșcolari.

Comportament normal pentru copiii de școală

Pe măsură ce copiii de școală își asumă mai multă responsabilitate, ei doresc adesea mai multă libertate. Probabil că vor avea nevoie de o îndrumare corectă atunci când vine vorba de a face sarcini, de a-și finaliza temele și de a avea grijă de igiena lor. Pe măsură ce încep să rezolve singuri problemele și încearcă activități noi, se pot lupta pentru a face față eșecului. Școlarii au de obicei nevoie de puțin ajutor pentru a face față emoțiilor inconfortabile, cum ar fi frustrarea și anxietatea, și este comun ca aceștia să nu aibă control verbal al impulsurilor. Sistemele de recompensă pot fi foarte eficiente la această vârstă. Utilizează tehnici de disciplină pozitivă, care recompensează un comportament bun și implementează consecințe logice atunci când apare încălcarea regulilor. Oferă o mulțime de oportunități pentru copilul tău de a exersa luarea de decizii bune, oferind în același timp multe îndrumări.

Comportament normal pentru copiii mai mari

Atunci când copiii se lovesc de ani întregi, independența lor în devenire se întâlnește adesea în „atitudinea” lor față de părinți. Este normal ca tinerii să fie ușor înclinați către opoziție și argumentare, deoarece încep să încerce să se separe de părinții lor. Cei de vârsta pubertății se pot lupta cu abilități sociale și pot raporta dezacorduri frecvente cu prietenii. De asemenea, ei tind să nu aibă capacitatea de a recunoaște consecințele pe termen lung ale comportamentului lor. Concentrează-te pe învățarea abilităților de viață ale copilului, cum ar fi să spele vasele, precum și abilitățile sociale, cum ar fi să salute o persoană nouă. Caută momente de învățat și transformă greșelile copilului în oportunități de învățare. Puberii au nevoie de o atenție pozitivă pentru a-și consolida comportamentul bun în acești ani penibili. Adesea beneficiază de sisteme de recompense, în special de un sistem de economie simbolică. Un sistem de economie simbolică poate reduce luptele pentru putere și poate oferi tinerilor un stimulent suplimentar pentru a se comporta responsabil.

Comportament normal pentru adolescenți

Adolescenților le place adesea să creadă că sunt adulți, dar totuși au nevoie de ajutor pentru a lua decizii sănătoase. Fii pregătit să te descurci cu o varietate de faze în care adolescentul tău poate intra, în timp ce încearcă să determine cine este ca individ. De exemplu, este comun ca adolescenții să schimbe grupuri sociale sau să testeze coafuri sau stiluri vestimentare noi în timp ce încearcă să-și stabilească identitatea. Rebeliunea minoră este, de asemenea, normală, deoarece adolescenții doresc adesea să le arate părinților că pot avea control asupra propriei vieți. Adolescenții ar fi trebuit să-și îmbunătățească autodisciplina atunci când vine vorba de a-și face temele sau de a-și face treburile la timp. Pot fi în continuare destul de obișnuiți și unele încălcări ușoare de neconformitate și sfidare sunt normale. Adolescenții mai tineri pot beneficia în continuare de sisteme de economie simbolică și ar trebui să-și piardă privilegiile în caz de comportament necorespunzător. Rezolvarea problemelor este adesea o modalitate foarte eficientă de a face față comportamentului necorespunzător la adolescenți. Atâta timp cât adolescentul trăiește sub acoperișul tău, este important să stabilești reguli clare și să se urmeze consecințele.

Cum să abordăm problemele de comportament

Problemele de comportament minor pot fi adesea abordate, făcând câteva modificări la strategiile de disciplină. Căutând modalități de a eficientiza disciplina. De exemplu, dacă te confrunți cu refuzul copilului pentru a-și face temele, încearcă să oferi o consecință pozitivă care îl motivează să-și facă munca. Problemele de comportament mai grave necesită ajutor profesional. Dacă există probleme cu privire la comportamentul copilului sau dacă strategiile tale de disciplină nu funcționează, discută cu medicul copilului. Un medic te poate ajuta să determini dacă comportamentul copilului este normal sau dacă este necesară o trimitere la un specialist. O evaluare cuprinzătoare poate fi necesară pentru a ajuta copilul să revină pe calea optimă.

Share this: