Cum învățarea socială și emoțională pot ajuta copii noștri școlari
În urma unei situații de urgență, precum pandemia COVID-19, programele de învățare socială și emoțională din școală pot juca un rol vital în susținerea bunăstării mintale a elevilor. Mai întâi au apărut focarele de infecție și apoi a apărut pandemia COVID-19. Ambele situații de urgență pe scară largă au un efect potențial de durată asupra copiilor școlari. Dar au ridicat, de asemenea, multe întrebări cu privire la prioritățile concurente cu care se confruntă școlile noastre.
Ar trebui școlile să investească tot timpul prețios de învățare pentru a se asigura că elevii ajung la curent cu domeniile cheie sau să se concentreze asupra impactului suferinței și al perturbărilor asupra bunăstării elevilor?
Este suficientă o informare pe termen scurt a sănătății mintale pentru a gestiona aceste impacturi sau elevii au nevoie de sprijin pe termen lung? Ce tipuri de programe sunt potrivite și pentru care profesorii ar trebui să ofere sprijin psihosocial?
Situația nesigură pe care o prezintă această pandemie este diferită de oricare dintre cele întâlnite până acum, dar cercetarea noastră, care investighează răspunsuri eficiente la școală oferă câteva informații utile.
Viața normală întreruptă
În conflicte, oamenii se pot confrunta cu perioade susținute de amenințare și incertitudine. Acest sentiment de amenințare pătrunde în viața de zi cu zi. Răspunsurile de protecție pot implica închideri, o retragere spre case și adăposturi, izolare socială, o defecțiune a funcționării comunității, perturbarea accesului la educație și impacturi negative asupra mijloacelor de trai și a relațiilor. Acest lucru poate duce la pierderea structurilor de sprijin comunitar și instituțional pentru familiile vulnerabile.
Pandemia COVID-19 poate fi percepută ca un război, deși inamicul nu este unul uman. Virusul a întrerupt viața normală și, în ochii multor copii, lumea devine un loc perturbat și periculos. În timp ce majoritatea copiilor și tinerilor sunt rezistenți și se recuperează bine după o urgență, unii se confruntă cu suferință de durată a sănătății mintale, inclusiv tulburări de stres posttraumatic (PTSD), tulburări de anxietate, depresie și probleme de comportament. Urgențele au cel mai grav și durabil impact asupra copiilor ale căror familii erau deja cele mai dezavantajate. Aceasta include persoanele expuse la sărăcie în familie, probleme de sănătate mintală ale părinților și violență în familie, ceea ce poate însemna că acești copii au rate mai mari de PTSD, depresie și anxietate, precum și probleme de învățare și de comportament.
Ratele de violență în familie și probleme de sănătate mintală cresc în timpul și după o urgență – mai intens acolo unde familiile se luptă și cu sărăcia și alte forme de discriminare sau marginalizare. În plus, tinerii tind să suporte cea mai mare povară a șomajului în timpul recesiunilor, și atât de mulți pot continua să facă față adversităților mult timp după ce a trecut o urgență.
Profesorii joacă un rol vital în furnizarea de sprijin imediat după urgență. Reconectarea elevilor la învățare menține speranța pentru viitorul lor, poate oferi abatere de la evenimente dureroase și ajută la conectarea lor cu profesorii și colegii. Cu toate acestea, la fel cum muncitorii adulți își pot pierde productivitatea și concentrarea atunci când sunt stresați, acest lucru se poate întâmpla și pentru studenți/elevi. Au nevoie de abilități pentru a gestiona stresul vieții de zi cu zi și pentru a face față constrângerilor de a trăi printr-o pandemie. O anumită formă de educație poate fi de folos.
Învățarea socială și emoțională
Studiile arată că furnizarea de programe de învățare socială și emoțională după urgențe susținute legate de conflicte, poate contribui la reducerea efectelor de urgență asupra sănătății mintale și la reducerea ratelor de depresie, anxietate și tulburări de stres posttraumatic. Aceste programe îi ajută pe elevi să-și dezvolte abilitățile-cheie de viață pentru a face față factorilor stresanți și provocărilor din viața de zi cu zi, precum și celor care escaladează ca răspuns la impactul asupra familiilor lor. Cercetările asupra celor care trăiesc în zone de conflict arată că programele de învățare socială și emoțională susținute conduc la o bunăstare mentală îmbunătățită, chiar și pentru cei mai afectați de o urgență, inclusiv pentru cei în suferință și pentru cei cu probleme de sănătate a dezvoltării. Învățarea socială și emoțională nu este terapie. Sprijinul terapeutic continuă să fie important pentru cei cu nevoi crescute. Mai degrabă, aceste programe sunt o formă de învățare. Programele de învățare socială și emoțională favorizează bunăstarea socială, emoțională și relațională a tinerilor.
Programe de acest gen pot oferi activități de învățare care îi ajută pe elevi să-și dezvolte cunoștințe și abilități pentru a înțelege, gestiona și comunica propriile emoții și pentru a simți și a arăta empatie față de ceilalți, precum și pentru stabilirea și menținerea unor relații utile. Astfel elevii sunt ajutați să-și stabilească și să lucreze la obiectivele lor, să recurgă la un repertoriu de strategii de coping productive, să gândească critic asupra influențelor asupra alegerilor lor și să ia decizii responsabile. Elevii din școlile primare și secundare implicați în programe de învățare socială și emoțională la nivel școlar au demonstrat realizări academice îmbunătățite, competențe sociale și emoționale îmbunătățite, rate reduse de depresie, împreună cu reduceri ale comportamentelor antisociale și agresiunea bazată pe gen. Programe ca acestea pot avea efecte de durată în contextele și setările culturale dincolo de clasă.
Responsabilitatea noastră comună
Acesta este un program destinat profesorilor din școlile primare și secundare pentru a dezvolta abilitățile de relaționare socială, emoțională și pozitivă a elevilor. Sănătatea socială este o resursă cheie pentru a ajuta familiile și națiunile să facă față provocărilor din vremurile noastre. Mai mult ca oricând, oamenii au nevoie de abilități pentru a gestiona suferința asociată cu obstacolele pe care le pot întâlni și pentru a înțelege responsabilitățile lor comune pentru bunăstarea altora.
Învățarea socială și emoțională îi poate ajuta pe copii să crească aceste valori și puncte forte.
Poate că, trăind această pandemie, următoarea generație de tineri va dezvolta capacități mai bune de imaginație etică.
Ei au trebuit să dezvolte o perspectivă cheie asupra sănătății publice – înțelegând că toate lucrurile mici pe care le facem în fiecare zi pot afecta sănătatea și siguranța nu numai a noastră și a celor dragi, ci și a oamenilor de pe planetă.
