Pixelarea jocurilor noastre
Ca părinți, consumatori și cetățeni, cum ar trebui să reacționăm la creșterea tehnologiei digitale în parcurile noastre? Locurile de joacă pentru copii devin din ce în ce mai digitalizate prin omniprezența dispozitivelor mobile și a jocurilor interactive. Oricine are un smartphone poate face o fotografie la un loc de joacă și mulți dintre noi ne plimbăm cu telefonul în mână, fără ca cineva să arunce o nouă privire. Părinții care își supraveghează copiii la locul de joacă adesea jonglează cu sarcinile de pe telefon cu eforturi de a se angaja sau de a gestiona jocul copiilor lor; și intrarea în acest spațiu deja ocupat sunt jocuri digitale și aplicații special concepute pentru a „îmbunătăți” experiențele de joc fizic.
Dr. Bjorn Nansen, lector superior în mass-media și comunicații, spune că spațiile de joacă publice ale copiilor sunt digitalizate în principal prin utilizarea pe scară largă a părinților a dispozitivelor mobile personale. El a studiat două exemple de joc în aer liber augmentat digital, descoperind că există o toleranță pentru un anumit nivel de digitalizare suplimentară, dar nu prea mult. În mod surprinzător, utilizarea parentală a telefonului mobil a alimentat îngrijorările cu privire la faptul că adulții se distrag și se dezactivează în timp ce-și îngrijesc copiii, determinând apeluri pentru îndrumări. Acest lucru se întâmplă în ciuda dovezilor care arată că părinții sunt de două ori mai predispuși să-și folosească telefonul pentru a se angaja în activități legate de copii, mai degrabă decât să se deconecteze de acestea, cum ar fi fotografierea.
Panica morală cu privire la telefoanele mobile, împinge la apariția unei serii de intervenții de proiectare experimentale și mai deliberate care au ca scop încorporarea sau mărirea spațiilor de joacă ale copiilor cu senzori digitali, interfețe și aplicații software.
„Scopul este de a construi instalații și spații îmbunătățite prin tehnologie care combină elemente din cercetarea jocurilor digitale cu echipamente și medii de joc tradiționale”, spune dr. Nansen.
El a studiat Disney Fairy Trails, o aplicație de realitate augmentată (RA) care a produs o vânătoare de zâne în aer liber, aparent pentru a educa și promova angajamentul cu natura, și HybridPlay, un joc pentru smartphone – în prezent nu este disponibil – care „transformă echipamentul de joacă în interfețe de jocuri. Experiența RA a traseului zânelor, la fel ca înaintea lansării populare Pokémon Go, le-a permis copiilor să găsească, să colecteze și să le facă să zboare, îndrumați fiind de o hartă digitală de grădină, folosind software-ul telefonic de geo-localizare ca parte a unei instalații temporare de vacanță școlară.
Dr. Nansen a analizat răspunsurile publice din postări, comentarii și partajarea conținutului, folosind cuvinte =-cheie și hashtag-uri (cum ar fi #disneyfairytrails) de pe web și de pe rețelele de socializare, pentru a evalua răspunsul publicului. „Majoritatea postărilor și discuțiilor publice s-au rotit în jurul plăcerii, cu imagini ale aplicației și experiență împărtășite pe Instagram sau conversații care anticipează și planifică când să meargă și pe cine să ia, mai ales ca o activitate pentru a distra copiii în timpul vacanțelor școlare sau sugerând prietenilor experiența”. Când au fost descoperite, criticile s-au concentrat asupra unor plângeri mai prozaice, cum ar fi dificultăți la încărcarea aplicației sau calitatea cafelei din apropiere.
„În multe privințe, această digitalizare temporară nu a fost suficient de semnificativă pentru a contesta valorile sociale asociate parcurilor pentru copii sau jocului în aer liber”.
Răspunsurile la Hybrid Play, un sistem care încorporează un clip senzorial care se atașează echipamentelor de joc și o platformă de jocuri pentru smartphone-uri, au fost mai critice, spune dr. Nansen. Având în vedere că senzorul său a fost un atașament fizic care părea să încerce să restructureze spațiul fizic, iar materialul său de marketing a inclus sloganul „Hybrid Play transformă locurile de joacă în jocuri video”, această platformă (implicând mai direct locurile de joacă) era cumva mai puțin atrăgătoare pentru copii dacă era transformată în jocuri pe computer. „Hybrid Play a reinventat mai profund ceea ce ar putea și ar trebui să fie un loc de joacă”, spune el. Comentariile online reflectă un sentiment larg de incompatibilitate între parcurile publice și jocul digital. „Această reimaginare a conturat idei de lungă durată și sensibilități profunde despre rolul parcurilor – sensibilități modelate de istoriile personale și culturale de asociere, memorie și experiențe care sunt adânc înrădăcinate. Însă, dr. Nansen susține că răspunsurile online extrem de emotive, deplângând o corupție digitală a jocului fizic, nu au reușit să recunoască faptul că aceste spații sunt deja pline de infrastructuri digitale, dispozitive și practici culturale, cum ar fi înregistrarea digitală și partajarea jocului pentru copii, care sunt atât obișnuite, cât și comune și valorificate social. „Deși aceste exemple sunt temporare sau incomplete, ele indică potențialul pentru digitalizarea sporită a spațiului public și a jocului, ceva care va continua să genereze panici morale, în timp ce creează simultan noi modalități de a experimenta și de a împărtăși viața publică”, spune el.
