Cum să-ți înveți copiii să fie mai independenți
Imaginează-ți cât de ușoară ar putea fi viața dacă copiii tăi ar strânge după ei înșiși, și-ar alege propriile gustări, își împachetează prânzurile și s-ar implica sau oferi la treburile din jurul casei. Învățându-i cum să fie independenți nu doar că vă va simplifica tuturor viața, ci, de asemenea, îi va și învăța cum să devină adulți responsabili. Totuși, învățarea lor să fie independenți poate fi un pic complicată. Din fericire, aceste strategii de mai jos îi poate ajuta să câștige libertate și să câștige mai multă responsabilitate cu câte un pas mic la un moment dat.
Fă-ți cunoscute așteptările. De obicei, copiii încearcă să satisfacă așteptările adulților, atât timp cât așteptările sunt clare și rezonabile. Dacă te aștepți la prea mult, este probabil să renunțe. Iar dacă așteptările sunt prea scăzute, nu-i vei provoca să abordeze lucruri pe care le pot învăța. Așa că descoperă așteptări rezonabile în timp ce-ți dai seama că procesul poate necesita puțină încercare și eroare. Dacă nu ești sigur ce constituie o așteptare rezonabilă, stabilește o așteptare care este doar puțin mai mare decât ceea ce vezi acum. Și urmărește-ți copilul să încerce să se ridice așteptărilor tale. Spune-ți clar așteptările afirmând lucruri de genul: „Aștept să fii capabil să te îmbraci în mai puțin de cinci minute” sau „Aștept să-ți pui farfuria în chiuvetă când ai terminat de mâncat”.
Investește timpul în predare. Este mai ușor să faci singur majoritatea sarcinilor, decât să-ți înveți copilul cum să le facă. Și nu este niciodată ușor să-ți vezi copilul cum se luptă pentru a face ceva pe care l-ai putea face mult mai ușor de unul singur. Însă gândește-te la timpul petrecut învățându-ți copilul cum să finalizeze o sarcină independent ca investiție. Când îți faci timp să-i arăți copilului cum să curețe bucătăria sau cum să aspire în sufragerie, vei petrece mai puțin timp făcând aceste sarcini.
Stabilește rutine. Majoritatea copiilor se descurcă cel mai bine atunci când au rutine clare. O rutină bună îi va ajuta să știe ce trebuie să facă într-o ordine specifică. O rutină de dimineață, de exemplu, ar putea implica: să se îmbrace, să-și aranjeze și pieptene părul, să se spele pe față, să ia micul-dejun, să se spele pe dinți, să-și împacheteze rucsacul. O rutină după școală ar putea implica: o gustare, 30 de minute de timp la TV, să-și facă temele, diverse alte treburi, să servească cina, să se joace, să facă baie, să-și pună pijamalele, să se spele pe dinți, să citească o carte, să meargă la culcare. Stabiliți cu toții rutine clare care să ajute copilul să știe în continuare ce are de făcut. Creând mai multă ordine și structură elimină stresul și haosul pe care îl poți experimenta atunci când toată lumea se grăbește să finalizeze lucrurile.
Creează diagrame. A spune: „Curăță-ți camera” sau „Pregătește-te pentru școală”, este cam vag. Copiii mai tineri, copiii cu deficit de atenție scurtă sau copiii care învață o nouă abilitate au nevoie de pași de acțiune specifici care explică exact ce trebuie să facă. Împarte acele comenzi mai mari în pași mici de genul: „Pune-ți hainele murdare în coșul de rufe de spălat. Apoi, aranjează-ți rafturile”. Evident, nu vrei să stai în preajmă și să micromaniezi sarcina pas cu pas. Acest lucru ar putea produce anxietate și ar încuraja mai multă dependență de tine. Creează chiar și un grafic care explică fiecare pas și cum poți crește independența copilului. Gândește-te că o diagramă prietenoasă pentru copii este ca o listă de activități sau o listă de verificare. Pentru copiii care încă nu pot citi, oferă imagini care le arată ce să facă pas cu pas. Dacă ești artistic, ai putea să desenezi imaginile. Dacă nu, căută imagini pe care le puteți decupa și atașa la un grafic. S-ar putea să găsești imagini despre cum să se îmbrace singuri într-o carte sau online. Copilul tău ar putea găsi o mare bucurie când vede imagini de desene animate care să-i arate cum să parcurgă fiecare pas al unei sarcini. Agață graficul lângă locul în care va îndeplini sarcina. Un grafic despre curățarea dormitorului lor ar putea fi pe ușa dormitorului. Un grafic care reamintește ce să împacheteze în rucsac ar putea fi agățat lângă cuier sau lângă ușa de la intrare. Cu siguranță nu vei face diagrame pentru fiecare mică sarcină. Alege unul sau două lucruri pe care vrei ca cel mic să înceapă să le facă independent și o listă de verificare care să-l ghideze. Atunci, când are dificultăți, arată-i cum să verifice graficul, mai degrabă decât să-și amintească de fiecare pas. În cele din urmă, va ști cum să verifice graficul de unul singur.
Formează-i comportamentul. Fie că vrei ca și copilul tău de 6 ani să învețe cum să se liniștească atunci când este supărat, sau ca adolescentul tău să știe să pregătească cina pentru familie, modelează-i comportamentul cu câte un pas la un moment dat. Arată-i ce să facă. Apoi, îndrumă-l în timp ce încearcă să facă singur. Oferă feedback pozitiv atunci când este pe calea cea bună și/sau redirecționează-l atunci când a pornit pe calea greșită. Odată ce stăpânește primul pas, învață-l următorul pas din proces. Cheia este să-și consolideze comportamentul cu câte un pas mic la un moment dat, pe măsură ce învață o nouă abilitate.
Oferă-i laudă. Este ușor să le oferi atenției copiilor atunci când încalcă regulile sau atunci când nu sunt supuși sarcinii. Dar atenția (chiar și atenția negativă) poate consolida comportamentul greșit.
Așadar, cheia consolidării comportamentului bun este să le surprinzi faptele bune. Oferă-i laude atunci când copilul este independent. Spune-i: „Grozavă treabă că ai strâns singur după ce ai mâncat” sau „Sunt atât de impresionată că te-ai așezat și ți-ai făcut temele de unul singur în această seară”.
Stimulente de ofertă. Recompensează-ți copiii pentru că sunt independenți. Creează o diagramă de autocolante cu un preșcolar care lucrează cum să doarmă singur în propriul lor pat. Câștigarea unui abțibild în fiecare dimineață ar putea fi suficient de stimulent pentru a-l motiva să se comporte ca un copil mare. Pentru cei mai mari, oferă-le o recompensă săptămânală. S-ar putea să spui: „Dacă îți faci curat în cameră și temele îți sunt făcute înainte de cină în fiecare seară, poți invita un prieten să vină sâmbătă în vizită”. Dacă oferi o recompensă care cere copilului să facă ceva anume timp de un număr de zile la rând, s-ar putea să se încurce în a doua zi și să renunțe la întreaga săptămână. În schimb, ia în considerare să oferi aceeași recompensă după ce face ceva pentru câteva zile consecutive. De exemplu, s-ar putea să spui: „Când îți vei face temele înainte de cină, vei putea utiliza laptopul o oră seara”. Alți copii ar putea răspunde bine la un sistem de economie cu simboluri în care câștigă jetoane pentru un comportament bun. Jetoanele pot fi apoi schimbate pentru privilegii specifice. De exemplu, 30 de minute de timp la TV ar putea valora două jetoane, în timp ce cina la restaurantul lor preferat ar putea necesita 50 de jetoane. Indiferent de tipul de stimulent sau de recompensă pe care îl alegi, ar trebui să imite lumea reală. În mod similar modului în care șeful tău îți oferă un salariu după ce ai terminat munca, dă-i copilului tău o recompensă pentru îndeplinirea obiectivelor.
Creează contracte de comportament. Când copilul tău dorește mai multă responsabilitate, cum ar fi un smartphone nou sau un cont de social media, creează-i un contract de comportament care îți conturează așteptările. Un contract de social media poate include prevederi precum: voi da părinților mei parola de acces, nu voi accepta solicitări de conectare de la străini, părinții mei pot accesa conturile mele dacă-mi cer, le voi spune dacă cineva îmi trimite comentarii sau poze necorespunzătoare, nu voi spune nimănui adresa mea de acasă sau unde mă duc la școală, nu voi trimite imagini private nimănui, înțeleg că dacă încalc oricare dintre aceste reguli, voi pierde accesul la conturile mele de socializare. Semnați contractul împreună cu copilul. Examinați regulile împreună și oferiți-i copilului posibilitatea de a pune întrebări. Înțelege și că vei permite mai multă libertate și independență numai dacă copilul respectă regulile și că aceste privilegii pot fi eliminate în caz contrar.
Nu tolera rugămințile sau obrăznicia. Ele vor favoriza doar mai multă dependență de tine. Evită să spuni lucruri de genul „Nu uita să-ți cureți camera până la cină dacă vrei să-ți câștigi recompensa”.
Dacă o faci, copilul tău nu va crea o modalitate de a-și reaminti. În schimb, s-ar putea să depindă mai mult de tine pentru recompense. Așa că rezistă nevoii de a bagateliza sau implora copilul să fie mai independent. În schimb, dă-i indicații consecvente, doar o dată. Apoi, oferă-i copilului o șansă să arate că poate fi independent.
Permite consecințe naturale. Deși vor exista momente în care trebuie să urmeze consecințe logice, cum ar fi să-i iei tableta atunci când le folosește peste limita de timp admisă, vor exista și momente în care consecințele naturale au cel mai mult sens. De exemplu, dacă copilul tău uită să-și împacheteze echipamentul pentru sport, dar nu și încălțările. În schimb, permite-i copilului să stea pe margine în timpul antrenamentului sau al jocului. Aceasta este consecința firească a alegerilor lui. Consecințele naturale pot fi profesori excelenți. Și copilul tău s-ar putea să-și amintească să se descurce mai bine data viitoare.
Rezumat. Fiecare copil se maturizează într-un ritm ușor diferit. Așadar, nu te descuraja prea mult când unul dintre copii pare să fie mai independent decât altul. Cu puțin sprijin și îndrumare suplimentară din partea ta, ei vor învăța abilitățile și vor câștiga încrederea de care au nevoie pentru a începe să facă mai multe lucruri de unii singuri.