Efectele psihologice ale divorțului asupra copiilor
Pe măsură ce căsătoria se dizolvă, unii părinți se trezesc să pună întrebări de genul „Ar trebui să rămânem împreună pentru copii?” Alți părinți consideră că divorțul este singura lor opțiune. Și în timp ce toți părinții pot avea multe griji în minte – de la viitorul situației lor de viață până la incertitudinea aranjamentului de custodie – ei se pot îngrijora cel mai mult cu privire la modul în care copiii vor face față divorțului. Deci, care sunt efectele psihologice ale divorțului asupra copiilor? Depinde. În timp ce divorțul este stresant pentru toți copiii, unii copii își revin mai repede decât alții. Vestea bună este că părinții pot lua măsuri pentru a reduce efectele psihologice ale divorțului asupra copiilor. Câteva strategii de sprijinire a părinților pot ajuta în mare măsură copiii să se adapteze la schimbările aduse de divorț.
De ce primul an este cel mai greu.
După cum te-ai putea aștepta, cercetările au descoperit că copiii se luptă cel mai mult în primul an sau doi după divorț. Este posibil ca copiii să experimenteze suferință, furie, anxietate și neîncredere. Dar mulți copii par să-și revină. Se obișnuiesc cu schimbările din rutina lor zilnică și se simt confortabil cu aranjamentele lor de viață. Alții, însă, nu par să se întoarcă niciodată la „normal”. Acest procent mic de copii se poate confrunta cu probleme continue – posibil chiar de-a lungul vieții – după divorțul părinților lor.
Impactul emoțional al divorțului.
Divorțul creează tulburări emoționale pentru întreaga familie, dar pentru copii, situația poate fi destul de înfricoșătoare, confuză și frustrantă:
- Copiii mici se luptă adesea să înțeleagă de ce trebuie să petreacă timp între două case. S-ar putea să-și facă griji că, dacă părinții lor nu se mai iubesc, atunci părinții lor ar putea înceta să-i iubească.
- Copiii școlari ar putea să-și facă griji că divorțul este vina lor. S-ar putea să se teamă că s-au purtat prost sau pot presupune că au făcut ceva greșit.
- Adolescenții pot deveni destul de furioși în legătură cu un divorț și schimbările pe care le creează. Ei pot învinovăți unul dintre părinți pentru desfacerea căsătoriei sau îi pot supăra pe unul sau ambii părinți pentru tulburările din familie.
Desigur, fiecare situație este unică. În circumstanțe extreme, un copil se poate simți ușurat de separare – dacă un divorț înseamnă mai puține certuri și mai puțin stres.
Stresul legat de divorț.
Divorțul înseamnă, de obicei, că cei mici pierd contactul zilnic cu un părinte – cel mai adesea cu tații. Scăderea contactului afectează legătura părinte-copil și, conform unei lucrări publicate în 2014, cercetătorii au descoperit că mulți copii se simt mai puțin apropiați de tații lor după divorț. Divorțul afectează, de asemenea, relația copilului cu părintele cu custodie – cel mai adesea mamele. Îngrijitorii primari raportează adesea niveluri mai ridicate de stres asociate cu un singur părinte Un studiu publicat în 2013 a sugerat că mamele sunt adesea mai puțin susținătoare și mai puțin afectuoase după divorț. În plus, disciplina lor devine mai puțin consistentă și mai puțin eficientă Pentru unii copii, separarea părinților nu este cea mai grea parte. În schimb, factorii de stres însoțitori sunt cei care fac divorțul cel mai dificil. Schimbarea școlii, mutarea într-o casă nouă și locuința cu un singur părinte care se simte puțin mai slăbit sunt doar câțiva dintre factorii de stres suplimentari care fac divorțul dificil. Dificultățile financiare sunt, de asemenea, frecvente după divorț. Multe familii trebuie să se mute în case mai mici sau să schimbe cartierele și au adesea mai puține resurse materiale.
Riscurile cu care se confruntă familiile.
Potrivit Centrului de Cercetare Pew, aproximativ 40% dintre noile căsătorii în 2013 au inclus un soț care a fost căsătorit anterior și în 20% din noile căsătorii ambii soți au fost căsătoriți anterior. Asta înseamnă că mulți copii suportă schimbări continue în dinamica lor familială. Adăugarea unui părinte vitreg și, eventual, a mai multor frați vitregi poate fi o altă mare ajustare. Și destul de des ambii părinți se recăsătoresc, ceea ce înseamnă multe schimbări pentru copii. Rata de eșec pentru a doua căsătorie este chiar mai mare decât pentru primele căsătorii. Tot mai mulți copii se confruntă cu mai multe separări și divorțuri de-a lungul anilor.
- Probleme de sănătate mintală. Divorțul poate crește riscul de probleme de sănătate mintală la copii și adolescenți. Indiferent de vârstă, sex și cultură, copiii părinților divorțați se confruntă cu probleme psihologice crescute. Divorțul poate declanșa o tulburare de adaptare la copii care se rezolvă în câteva luni. Dar, studiile au descoperit, de asemenea, că ratele depresiei și anxietății sunt mai mari la copiii din părinți divorțați.
- Probleme de comportament. Copiii din familii divorțate pot întâmpina mai multe probleme de externalizare, cum ar fi tulburări de conduită, delincvență și comportament impulsiv decât copiii din familii cu doi părinți.
- Performanță academică slabă. Copiii din familii divorțate nu au întotdeauna rezultate la fel de bine din punct de vedere academic. Cu toate acestea, un studiu publicat în 2019 a sugerat că copiii din familii divorțate au avut tendința de a avea probleme cu școala dacă divorțul a fost neașteptat, în timp ce copiii din familiile în care divorțul a fost probabil să nu aibă același rezultat.
Comportamente de asumare a riscurilor.
Adolescenții cu părinți divorțați au mai multe șanse să se implice în comportamente riscante, cum ar fi consumul de substanțe și activități sexuale timpurii. Adolescenții cu părinți divorțați consumă alcool mai devreme și raportează un consum mai mare de alcool, marijuana, tutun și droguri decât semenii lor. Adolescenții ai căror părinți au divorțat când aveau 5 ani sau mai tineri prezentau un risc deosebit de mare de a deveni activi sexual înainte de vârsta de 16 ani, potrivit unui studiu publicat în 2010. Separarea de tați a fost, de asemenea, asociată cu un număr mai mare de parteneri sexuali în adolescență.
Ajutând copiii să se adapteze.
Adulții care au experimentat divorțul în copilărie pot avea mai multe dificultăți în relație. Ratele de divorț sunt mai mari pentru persoanele ai căror părinți au divorțat. Părinții joacă un rol major în modul în care copiii se adaptează la un divorț. Iată câteva strategii care pot reduce impactul psihologic pe care divorțul îl are asupra copiilor:
- Co-Părinte Pașnic. S-a demonstrat că conflictele intense între părinți sporesc suferința copiilor. Ostilitatea deschisă, cum ar fi țipetele și amenințarea reciprocă a fost legată de probleme de comportament la copii. Dar tensiunea minoră poate crește, de asemenea, suferința copilului. Dacă te lupți să fii părinte împreună cu fostul tău soț, caută ajutor profesional.
- Evită să pui copiii la mijloc. A le cere copiilor să aleagă ce părinte le place cel mai mult sau a le oferi mesaje pe care să le transmită altor părinți nu este potrivit. Copiii care se trezesc prinși la mijloc sunt mai predispuși să experimenteze depresie și anxietate.
- Menține relații sănătoase. Comunicarea pozitivă, căldura părintească și nivelurile scăzute de conflict îi pot ajuta pe copii să se adapteze mai bine la divorț. S-a demonstrat că o relație sănătoasă părinte-copil îi ajută pe copii să-și dezvolte o mai mare stimă de sine și o performanță școlară mai bună după divorț.
- Folosind o disciplină consecventă. Stabiliți reguli adecvate vârstei și urmați-le cu consecințe atunci când este necesar. Un studiu publicat în 2011 a arătat că disciplina eficientă după divorț a redus delincvența și a îmbunătățit performanța academică.
- Monitorizând îndeaproape adolescenții. Atunci când părinții acordă o atenție deosebită a ceea ce fac adolescenții și cu cine își petrec timpul, adolescenții sunt mai puțin susceptibili de a prezenta probleme de comportament după un divorț. Aceasta înseamnă o șansă redusă de a folosi substanțe și mai puține probleme academice.
- Dă putere copiilor tăi. Copiii care se îndoiesc de capacitatea lor de a face față schimbărilor și cei care se văd victime neajutorate au mai multe șanse să se confrunte cu probleme de sănătate mintală. Învață-ți copilul că, deși este dificil să se confrunte cu divorțul, el are puterea mentală să se descurce.
- Predă abilitățile de coping. Copiii cu strategii active de coping, cum ar fi abilitățile de rezolvare a problemelor și abilitățile de restructurare cognitivă, se adaptează mai bine la divorț. Învață-ți copilul cum să-și gestioneze gândurile, sentimentele și comportamentele într-un mod sănătos.
- Ajută-ți copiii să se simtă în siguranță. Frica de abandon și preocupările cu privire la viitor pot provoca multă anxietate. Dar a ajuta copilul să se simtă iubit, în siguranță și în siguranță nu poate doar să reducă aderența, ci și să diminueze riscul de probleme de sănătate mintală.
- Căutând educația părinților. Există multe programe disponibile pentru a ajuta la reducerea impactului pe care divorțul îl are asupra copiilor. Părinții învață abilități și strategii de co-parenting pentru a-i ajuta pe copii să facă față ajustărilor.
- Obținând ajutor profesional. Reducerea nivelului de stres poate fi esențială în a-ți ajuta copilul. Practicați auto-îngrijirea și luați în considerare terapia vorbirii sau alte resurse care să ajute să te adaptezi schimbărilor din familia voastră.
Când să cauți ajutor pentru copilul tău.
În ciuda faptului că divorțul este greu pentru familii, rămânerea împreună de dragul copiilor poate să nu fie cea mai bună opțiune. Copiii care trăiesc în case cu multe certuri, ostilitate și nemulțumire pot prezenta un risc mai mare de a dezvolta probleme de sănătate mintală și probleme de comportament. În consecință, în urma unei despărțiri între părinți, este normal ca copiii să se lupte cu sentimentele și comportamentul lor imediat după aceea. Dar, dacă problemele de dispoziție sau problemele de comportament ale copilului persistă, caută ajutor profesional. Începe prin a vorbi cu medicul pediatru al copilului. Discută despre preocupările tale și întreabă-l dacă copilul poate avea nevoie de sprijin profesional. Se poate recomanda o trimitere la terapie prin vorbire sau alte servicii de sprijin. Terapia individuală poate ajuta copilul să-și rezolve emoțiile. Terapia familială poate fi, de asemenea, recomandată pentru a aborda schimbările în dinamica familiei. Unele comunități oferă și grupuri de sprijin pentru copii. Grupurile de sprijin le permit copiilor din anumite grupe de vârstă să se întâlnească cu alți copii care pot experimenta schimbări similare în structura familiei.
