Luarea deciziilor – cea mai mare greșeală pe care o fac părinții și cum să o evite
„Oh! Arăți așa de drăguț!”
„ Este o culoare atât de drăguță!”
Primul lucru pe care mi-l întreb este „Cui aparține alegerea?” Oricât aspirăm să creștem adulți responsabili independenți și să credem în dreptul inerent al copilului de a decide pentru el însuși, nu totul – mai ales în primii ani – le revine. Cu alte cuvinte, dacă decizia de luat nu aparține în primul rând copiilor voștri, de ce să le-o înmânați?
Confruntare sau unele lucruri din viață nu sunt negociabile, iar predarea asta acasă este o pregătire bună pentru lumea reală.
Este alegerea lor, lasă-i să o facă!
Odată ce transferi alegerea către copiii tăi, stai în spate, mușcă-ți limba și lasă-i să o facă. Sigur, este greu să te abții de la a oferi sfaturi. Ba mai mult, este nevoie de multă răbdare, deoarece știm cu toții cât poate dura luarea deciziilor la un copil. Dar, dându-le într-un fel sau altul libertatea de alegere, îi învățăm să ia singuri decizii. Multe alegeri în viață sunt mai serioase decât alegerea dintre pijamalele roz cu Minnie Mouse sau o noapte albă cu Sophia, iar copiii au nevoie de îndrumarea noastră.
Abordăm ideea strategic. Când sunt întrebați – și numai atunci, ajută-i pe copii să prevadă rezultatele posibile ale alegerii lor – fie că alege între studiile franceze sau arabe la școală, fie că își cheltuie banii de ziua de naștere pe pantofi la modă sau îi economisește pentru un telefon nou.
Când copiii sunt mici, ajută-i să parcurgă prin consecințele potențiale ale alegerii lor – în bine sau în rău – și apoi lasă la latitudinea lor. Când vor pleda: „Dar, tu ce ai face?” Răspunsul tău va fi simplu, „este alegerea ta”. Îl dorești la fel de mult ca …?
În cartea sa – „Esențialismul – Obiectivul disciplinat de „mai puțin”- Greg Mckeown împărtășește instrumentul de luare a deciziilor la 90%: Dacă nu este cel puțin 90% un „da”, atunci este un „nu”. Această abordare este rapidă și ușoară, în special atunci când majoritatea deciziilor sunt intuitive și se bazează pe emoțiile proprii. Dar, rămâne întrebarea: „Cum explici acest concept copiilor?”. Simplu: traduceți principiul de 90% în ceva de care copiii se pot lega și iubi cu adevărat. Când copiii tăi vor ceva, întreabă-i: „O vrei/o iubești la fel de mult ca pe… (jucăria, desertul sau distracția preferată)?” Dacă ochii lor se aprind și strigă „Da!”, atunci mergi pe decizia asta. Dacă, totuși, nu sunt siguri și te privesc cu nehotărâre, explică-le că este un „Nu” și încurajează-i să meargă mai departe. Fiind capabili să se relaționeze cu un punct de referință familiar, copiii pot achiziționa acest instrument simplu nu numai în căutarea mai puținului, ci și în alegerea lor.
Acceptă și respectă.
Odată ce copiii tăi au făcut alegerea – accept-o și respect-o, nici un cuvânt, nici „orice”, nici ochiul sau umărul – nimic! Acest lucru poate fi provocator și apare des în majoritatea cazurilor de părinți care greșesc, mai ales atunci când alegerea copiilor lor nu este exact ceea ce își doresc ei și poate duce chiar la rezultate nedorite. Dar amintește-ți că este alegerea lor (a copiilor) în bine sau în rău. Ba chiar privește-o ca pe o lecție de viață învățată.
Morală
Extrasă dintr-o poveste reală…
„Când fiul meu a absolvit liceul, a venit într-o zi acasă și a cerut să împrumute niște bani. Nu a fost o sumă uriașă, dar cererea a venit cu o singură condiție: „Nu-mi adresati întrebări”. I se acceptă cerința și i se acordă suma cerută, după care fiul meu a plecat. Un timp mai târziu, s-a întors acasă cu un plasture pe umăr, dezvăluind cu mândrie un vultur cu aripile ce i se împrăștiau cu îndrăzneală – se tatuase pe umăr. Răspunsul părinților – „Sper doar că nu te va prinde în cioc!”
Este timpul să-i lași pe cei mici să preia controlul asupra vieții lor! Este timpul ca ei să conducă!
